Radiația termică este o radiație electromagnetică și poate include atât radiații vizibile dar și radiații în infraroșu, care nu sunt vizibile pentru ochiului uman. Emisivitatea suprafeței unui material este eficienţa cu care emite energie ca radiație termică.
Cantitativ, emisivitatea este raportul dintre radiația termică a unei suprafete și radiația unei suprafeţe negre ideale pentru aceeași temperatură dată, iar raportul variază de la 0 la 1.
Emisivitatea termică este termenul utilizat pentru a descrie valorile radiației termice pentru diferite suprafețe, cum ar fi de exemplu materialele izolante sau conductoare.
Cel mai bun exemplu este cel din fotografia prezentată, când utilizăm o cameră de termoviziune pentru a vizualiza o mână cu un inel pe deget.
Chiar dacă inelul este la o temperatură similară cu mâna, în imaginea termică prinsă de camera de termoviziune vom vedea o diferență de temperatură. În imagine, inelul pare a fi mult mai rece decât mâna, deși este la aceeași temperatură, iar acest lucru se datorează faptului că acestea radiază cantități diferite de energie în infraroșu, adică cele două suprafeţe au un coeficient de emisivitate diferit.
În lumea reală, nu există materiale radiante perfecte, acestea înregistrând valori ale emisivităţii între 0 și 1. Emisivitate este așadar raportul dintre energia radiantă de un material oarecare și un obiect numit un "corp negru" a cărei radiaţie este maximă, adică 1.
Aceasta situaţie face dificilă utilizarea tehnologiei în infraroșu pentru a efectua inspecții cantitative, care necesită obținerea unor măsurători precise de temperatură. Din acest motiv, în termoviziune foarte mulţi inspectori aleg să efectueze inspecții calitative, care se concentrează asupra diferenței de temperatură aparentă între echipamente sau elemente comparabile atât ca utilizare dar și condiţii de funcţionare.
Cunoaşterea emisivităţii diferitelor materiale ne poate ajuta să evitam unele unele erori și să apreciati corect măsurătorile realizate. Cele mai multe materiale nemetalice intra în categoria celor cu emisivitate ridicată, dar emisivitatea variază în funcție şi de starea suprafeței, unghiul de vizualizare, temperatura și lungimea de undă spectrală.
Ca o curiozitate pielea umană este aproape de un radiant perfect, cu o emisivitate de 0,98, iar suprafață unei piese de cupru lustruit este la celălalt capăt al spectrului, cu o valoare de 0,01.
Cele mai multe camere de termoviziune au capacitatea de a permite setarea emisivităţii, iar în cazul în care cunoașteți valoarea emisivităţii materialului pe care îl scanaţi termic, puteți efectua o ajustare a camerei.
Cu toate acestea, în cazul în care emisivitatea materialului este mai mică decât 0,60, ar trebui să nu ne așteptăm să obţinem o citire precisă a temperaturii.
Ca o concluzie, stăpânirea acestor cunoștinţe teoretice ne ajută să înţelegem capacitatea și limitările oferite de tehnologie şi să facem corecţiile necesare.