Folosirea camerei de termoviziune pentru urmărirea temperaturii de funcționare a motoarelor electrice, poate avea un impact semnificativ asupra duratei de viață a acestora. Depășirea temperaturii maxime de funcţionare pentru un motor va scurta durata de viață a materialelor dielectrice și va avea ca rezultat o durată de viață scăzută a motorului.
Cunoaşterea cu precizie a temperaturii maxime de funcționare a motoarelor, este esențială pentru setarea limitelor de temperatură a camerei de termoviziune. Această valoare a temperaturii este determinată de mai mulți factori incluzând bineînţeles clasa de izolație a motorului.
Pentru a calcula temperatura maximă nominală a motorului, trebuie să cunoașteți temperatura ambientală de funcţionare a motorului, dar și creșterea nominală a temperaturii motorului peste temperatura ambiantă. Ambele valori se găsesc în general pe plăcuța de identificare a motorului situată la exteriorul carcasei motorului.
Pentru a calcula o temperatură maximă de funcționare a motorului, adăugați temperatura ambientală la creșterea nominală de temperatură. Suma lor este temperatura maximă de funcționare pentru motor la sarcina maximă.
Exemplu de calcul:
- temperatura mediului ambiental 25 0C
- creșterea nominală de temperatura 45 0C
rezultă temperatura maximă de funcționare pentru motor 70 0C
Este important de menționat că în foarte multe cazuri, pe plăcuţele indicatoare ale motoarelor, găsim mai degrabă clasa de izolație decât o valoare numerică pentru creșterea temperaturii. În astfel de cazuri, este necesar să se cunoască limitele de funcționare pentru clasa de izolație a motorului.
Pentru inspecțiile în infraroșu ale sistemelor electrice și echipamentelor rotative este important să cunoaștem limitele de temperatură pentru câteva clase de izolație uzuale ale motoarelor de curent alternativ. În plus ar trebui sa avem și date privind limitele de temperatură pentru lubrifianți, lagăre și etanșări.
Clase de izolaţie
Conform STAS 6247-60, materialele electroizolante utilizate în construcţia maşinilor şi aparatelor electrice, după temperatura care le caracterizează stabilitatea termică, se clasifică în urmatoarele clase de izolaţie:
- Clasa de izolatie Y - 90°C: izolatii din bumbac, matase sau hartie neimpregnata sau neintroduse in lichide electroizolante si alte materiale dovedite experimental ca pot functiona la 90°C.
- Clasa de izolatie A - 105°C: izolatii din bumbac, matase sau hartie impregnata sau introduse in lichide electroizolante si alte materiale dovedite experimental ca pot functiona la 105°C.
- Clasa de izolatie E - 120°C : unele pelicule organice sintetice si alte materiale dovedite experimental ca pot functiona la 120°C.
- Clasa de izolatie B - 130°C
- Clasa de izolaţie F - 155°C: materiale pe baza de mica, azbest, fibre de sticla cu lianti si compounduri de impregnare corespunzatoare si alte materiale dovedite experimental ca pot functiona la 130°C, respectiv la 155°C.
- Clasa de izolatie H - 180°C: materiale pe baza de mica, azbest, fibre de sticla cu lianti si compounduri silico-organice si alte materiale dovedite experimental ca pot functiona la 180°C.
- Clasa de izolatie C - peste 180°C : materiale pe baza de mica, portelan, cuart, sticla cu sau fara lianti organici si alte materiale dovedite experimental ca pot functiona la peste 180°C (temperatura de utilizare este limitata numai de caracteristicile fizico-chimice si electrice ale acestor materiale).